ISTORIC

Istoricul înfiinţării şcolii

Necesitatea unui învăţământ cu caracter agricol s-a resimţit încă din timpuri străvechi datorită unor condiţii pedo-climatice favorabile agriculturii din ţara noastră.

Această necesitate a fost subliniată în mod deosebit acum peste 100 de ani de Ion lonescu de la Brad, titanul agriculturii româneşti. Convingerea lui privind necesitatea unui învăţământ agricol se poate vedea din următorul pasaj dintr-un apel pe care l-a făcut către marii proprietari pentru a i se da învoire să înfiinţeze o fermă model şi o şcoală de agricultură după modelul celei de la Roville unde învăţase el: "De este dară între moldo-români unul cu inima curată, binevoiască a se arăta, că eu sunt cu desăvârşire hotărât a începe oriunde mă voi putea aşeza şi ori de câţi elevi voi putea aduna. Râvnesc izbutirea acestui lucru atât de mult chiar de nu voi putea îndeplini numărul elevilor trebuitori pentru a forma din taxele lor lefurile profesorilor, eu nici atunci nu mă voi opri, ci voi face cum voi putea şi ceea ce voi reuşi. Un singur elev de voi căpăta, eu nu-l-voi părăsi, ci mă voi arunca într-o imaginaţie strălucită şi alungând o tristă realitate, voi deschide cursurile şi le voi ţine cu această unică creatură ca şi când aş avea 50 de elevi.

Nimic nu mă va stingheri de la această hotărâre pentru că de nu voi putea face tot ceea ce trebuie să fac, cel puţin să nu mai lenevesc a face puţinul ce-l pot face"...

La noi în ţară, interes deosebit pentru ştiinţele agronomice se manifestă în Moldova în timpul Regulamentului Organic.

în condiţiile din Moldova, de după 1829, când relaţiile capitaliste încep să pătrundă în agricultură, când practicarea unei agriculturi extensive nu mai corespundea cerinţelor, mai ales pieţii externe, agricultura trebuia să se adapteze noilor cerinţe şi să iasă din rutina medievală seculară.

In aceste condiţii şi în perioada în care conform doctrinei fiziocrate sursa bogăţiilor o constituie pământul şi munca nudă, apar primele cursuri de agricultură ale lui Ion lonescu de la Brad, cursuri care încep cu expunerea forţelor de producţie.

In condiţiile relaţiilor feudale aflate în descompunere, când relaţiile capitaliste încep să pătrundă în agricultură, când agricultura noastră nu putea produce decât ceea ce producea munca ţăranului fără inventar modern, adică fără maşini şi unelte perfecţionate, era firească începerea cursului cu expunerea forţelor de producţie, cu munca, ea fiind primul factor determinant al producţiei.

Cursul lui Ion lonescu de la Brad cuprindea 6 (şase) părţi din care cea de-a IV-a era intitulată "Instrumentele" şi trata probleme de maşini şi unelte agricole, de arături şi alte lucrări ce se execută până la vinderea producţiei.

Necesitatea pregătirii elevilor în vederea mânuirii şi a reparării maşinilor agricole este subliniată de asemenea, de primul agronom al ţării noastre ca în "Programa învăţării" pe care a elaborat-o pentru Şcoala practică de agricultură de la Brad preconizează: "Fiecare elev va trebui numai să facă şi să desfacă fiecare instrument sau maşină, s-o regleze şi să o dirijeze, chiar şi să execute cu ea lucrul cel mai bun. Un elev de la şcoala noastră va trebui să fie în stare când va ieşi să ţină locul chiar şi al unei maşini".

Pentru prima dată în ţara noastră, Ion lonescu de la Brad începe lupta pentru introducerea maşinilor agricole, pentru importul lor, dar mai ales pentru construirea lor în ţară pentru a putea ajunge şi la noi nivelul ţărilor civilizate.

Necesitatea maşinilor în agricultură o evidenţiază economia de timp realizată, timp pe care îl defineşte ca "cel mai însemnat capital al cultivatorului".

Primele maşini agricole au fost răspândite în Moldova. în Muntenia au apărut mai târziu (1861) şi atunci foarte rare, pe ici pe colo câte o maşină.

Tot în această perioadă, precursorul agriculturii noastre naţionale precizează că maşinile dau rezultate mai bune, dar pentru aceasta "nu numai să avem maşini bune, dar să avem şi oameni care să ştie să umble cu dânsele şi încă să avem şi maiştri care să ştie a drege maşina când se va strica".

Aceste deziderate ale agronomilor români şi necesităţile stringente ale agriculturii, conturate în perioada 1860-1865, au devenit realitate de necontestat în zilele noastre când pe teritoriul ţârii noastre funcţionează un număr însemnat de şcoli profesionale agricole, de mecanici agricoli, printre care şi şcoala noastră.

Invăţământul meseriilor datează de la 1832 în Muntenia şi 1853 în Moldova - perioadă în care cu titlu de încercare s-au introdus pe lângă şcoli elementare şi colegiile existente, clase speciale de meserii.

Referindu-se la scopurile acestor şcoli şi la calităţile absolvenţilor lor, Ion lonescu de la Brad spunea: "Scopul înfiinţări Şcoalei Sf. Ilie este de a forma maeştri buni şi cu caracter cinstit, două calităţi destul de rare~între meseriaşii noştri şi foarte neapărate - atât timp cât ce cu o măiestrie caută a-şi ţine viaţa cât şi a publicului consumator".

Acesta a fost unul din scopurile pentru care "de la 1840 s-a deschis acea şcoală cu 6 (şase) ateliere: fierărie, rotărie, stolerie, strungărie, sâidărie, vopsitorie, având în folosul ei binecuvântarea tuturor românilor si satisfacţia de capitaluri cu cea mai mare dărnicie din partea ocârmuirii.

Şcoala constituită în fiecare an cât a funcţionat a fost deficitară şi în curs de 6 ani nu a dat nici un maestru, constituind un exemplu rău pentru industrie.

Această situaţie a fost salvata de un antreprenor care a luat şcoala cu obligaţia ca în 10 ani să dea 135 maeştri.

Peste câteva decenii, în 1893, Ministrul Domeniilor, Petre Carp, elaborează o lege prin care se pune baze solide învăţământului de meserii. Din această perioadă datează atelierele de aplicaţii ale Şcolilor de meserii din Bucureşti şi laşi.

Tot prin legea amintită se măreşte perioada de şcolarizare în aceste şcoli de la 4 la 6 ani. în 1899, acest învăţământ este reformat fundamental de către Spiru Haret, a cărui lege este abrogată un an mai târziu de Tache lonescu, pentru ca din nou, în 1901 Spiru Haret să repună în vigoare legea din 1899.

în această perioadă, şi anume 1900, în timp ce Ministrul învăţământului era Spiru Haret, ia fiinţă, printre altele, Şcoala elementară de meserii din comuna Vădastra, avându-l ca director pe dl. Zaharia Popescu, şcoală care a constituit punctul de geneză al şcolii noastre.

în 1901 Şcoala elementară din Vădastra este transferată la Balş, la cererea şi insistenţa deosebită a lui Petre D. Roşea, un maistru tâmplar foarte cunoscut filantrop al Balşului.

Primul local care a adăpostit Şcoala elementară de meserii din Balş a fost imobilul morii Balşului, unde a funcţionat timp de 10 ani. După mărturisirea domnului Gheorghe Gheorghe, fost maistru fierar la Şcoala ^dŞ meserii, Şcoala se presupune că ar fi fost înfiinţată în anul 1901,când au început să se dezvolte breslele, având firma "Şcoala de ucenici de bresle", fiind condusă de un comitet al breselelor din Balş şi Pregătea mici meseriaşi în:

- croitorie dame şi bărbaţi;

- cismărie - papucărie;

-rotărie - dulgherie;

Prin anii 1919-1921 s-au desfiinţat secţiile de croitorie dame şi bărbaţi cismârie-papucărie şi dulgherie şi au fost înfiinţate secţiile

- tâmplărie - rotărie; :

- fierărie - mecanică, şcoala căpătând denumirea de Şcoală de ucenici - mecanici care ar fi durat până în 1929 când a căpătat denumirea de Şcoala de arte şi meserii avându-i ca director pe dl. Stoica Rădulescu, iar de prin anul 1934-1935 a luat denumirea de Gimnaziul Industrial cu aceleaşi profile: tâmplărie-rotărie, fiera­rie-mecanică, unde se executau lucrări ca: securi şi uşi pentru case, mobilă, căruţe ţărăneşti, şarete-docare, grilaje metalice, jaluzele metalice, garduri metalice (cum este cel de la biserica "St. Petru şi Pavel" din Balş), grilaj pentru închis balcoane etc. Din nevoia de a intercala şi alte date referitoare la primul local al şcolii, întrerupem mărturisirea d-lui. Gheorghe Gheorghe asupra căreia vom reveni.

După 10 ani de funcţionare al primului local, dl. Petre D. Roşea, din proprie iniţiativă şi din dorinţa de a mări oraşul, pune la dispoziţia acestei şcoli imobilul său din actuala stradă Fraţii Buzeşti, în care în prezent funcţionează SC GCL ACVATERM SA (fostă IGO). în această perioadă cursurile şcolii erau frecventate de peste 200 elevi.

Dl. Zaharia Popescu, numit director la Şcoala elementară de meserii din Vâdastra, funcţionează în continuare ca director la Balş până în 1908 când direcţiunea este preluată de dl. Stoica Rădulescu, care a funcţionat ca director până în 1930.

Stoica Rădulescu s-a născut în anul 1870 în comuna Vâlcele, jud. Râmnicul Sărat, din părinţi ţărani. A făcut şcoala primară în comuna natală şi a urmat apoi cursurile Şcolii de meserii din Galaţi, secţia cismărie. De la această şcoală fuge la fierarul Diaconescu C. unde învaţă fierăria timp de cinci ani. Intră apoi ca voluntar în Arsenalul Armatei unde-şi continuă pregătirea ca meseriaş. în această perioadă, inspectorul general Hozu este trimis de către Ministrul Spiru Haret în Rusia pentru a studia anămunţit problema învăţământului meseriilor, întors în ţară, ing. Hozu se adresează diferitelor instituţii de stat printre care şi Arsenalul Armatei pentru a căuta oameni bine pregătiţi în diverse meserii pentru a-i plasa în învăţământ. Cu acest prilej, Direcţia Arsenalului recomandă pe dl. Stoica Rădulescu care se lasă convins de inspectorul Hozu şi astfel este numit maestru la Şcoala elementară din Vădastra. Aici funcţionează numai trei luni şi apoi se mută la Balş, unde funcţionează ca maistru în perioada 1901-1908, când este numit director. Până în 1930, Şcoala elementară nu a plătit nici un fel de chirie d-lui. Petre Roşea. Este necesar să amintim că această şcoală de meserii din Balş cu durata de 3 ani a funeţonat cu secţiile: fierărie, tâmplărie, mecanică, lăcătuşerie şi strungărie

Din anul 1930, direcţiunea şcolii este preluată de la dl. StoicaRădulescu de dl. Dumitru I. Dumitru. în acelaşi an, 1930, la 1septembrie, Şcoala elementară de meserii se transformă în Şcoala inferioară de meserii cu durata de 5 ani, şcoală care funcţionează cu meseriile:

. mecanica - fierărie;

- tâmplărie - rotărie;

Tot în anul 1930, luna august, se fac eforturi pentru cumpărarea unui teren şi o parte din clădiri de la moştenitorii Apelevianu.

Terenul şi construcţiile existente pe el, aflate în posesia moştenitorilor Apelevianu, a. fost propus a se scoate la licitaţie publică la 14 mai 1929.

La 10 septembrie 1929, prin cererea înregistrată sub nr. 19483, se schimbă termenul de licitaţie de la 23 septembrie 1929 la 20 ianuarie 1930, dată când, din lipsă de concurenţă, vânzarea se anulează până la 7 aprilie 1930. Nici această dată nu rămâne valabilă întrucât este amânată din nou din lipsă de procedură, pentru că între timp tutorele minorei Mana Gh. Apelevianu - moştenitoarea -, dl. Pantelimon Ion, a încetat din viaţă şi urma să fie citată în continuare moştenitoarea sub numele Măria lonescu împreună cu soţul ei Florea lonescu. Noua dată fixată pentru licitaţie este 13 octombrie 1930. Intre timp însă, în iunie 1930, creditorul - Banca Comerţului din Balş - căreia moştenitorii Apelevianu îi datorau suma de 100.550 lei cu procent de 6% pe an, plus 10.000 lei cheltuieli de judecată, de comun acord cu debitorii, cere tribunalului preschimbarea termenului de licitaţie de la 13 octombrie 1930 la 17 septembrie 1930.

In urma licitaţiei, terenul şi construcţiile au ieşit din proprietate Apelevianu intră în posesia Şcolii de meserii din Balş, şcoală ce a oferit suma maximă de 260.000 Iei, sumă ce nu a mai fost depăşită de nici un concurent prezent la licitaţie. în urma licitării din 17 septembrie 1930, imobilul menţionat a fost adjudecat Şcolii de meserii provizoriu prin jurnalul nr. 6359 /1930 art. 544 şi se fixează termen de suplimentare la 26 septembrie 1930. La această dată de suprasolicitate nu se mai Prezintă nimeni, astfel că proprietatea asupra imobilului este adjudecată definitiv Şcolii de meserii pentru suma de 260.000 lei.

Adjudecarea definitivă se face prin jurnalul 67 art. 551 parte civila. După suprasolicitarea şi achitarea de către Şcoala de meserii cu recipisele nr. 14162, 3166 şi 5099 din 1930 Tribunalul Balş pe baza art.⁵⁵8 parte civilă, prin Ordonanţa de adjudecare nr. 6155/19 nov. 1930, a se elibera Şcolii de meserii terenul şi imobilul compus din:

- un teren loc de casă în suprafaţă de circa 1500 m² care se află construite două corpuri de casă;

- un corp de casă cu 2 camere, coridor, prăvălie şi pivniţă construite din cărămidă, cu uşi, ferestre, geamuri şi cu tablă;

- un corp compus din două camere, antreu cu scară şi subsol cu 2 camere una servind drept pivniţă, iar alta cameră. în prelungire spre sud, 2 cămăruţe şi un antreu, un gard, o remiză de trăsură, o magazie din cărămidă pentru cereale şi sub ea o pivniţă, capacitate 10 vagoane, un patul, două closete acoperite toate cu tablă de fier, un coteţ de păsări în stare mediocră.

La 26 sept. 1930 Şcoala de meserii sub direcţia d-lui Dumitru I. Dumitru primeşte de la Administraţia financiară, în schimbul sumei de 260.000 lei depuşi cu recipisa 1642 contravaloarea averii imobile de la moştenitorii defunctului Gheorghe Apelevianu.

întreaga avere a Şcolii de meserii la sfârşitul anului 1930 rezultă din P.V. de inventariere din 27 oct. 1930 încheiat între preşedintele comitetului şcolar al Şcolii de meserii Balş d-l M. Roşea, d-l Dumitru I. Dumitru - directorul şcolii şi G. Gongea - maistru la această şcoală:

1. Inventar din perioada I:5ha pământ arabil care s-a evaluat la

12000 lei / ha, ................................................... 60.000 lei.

2. Inventar din partida nr. 5 terenuri cu clădiri ale şcolii evaluat

după actele din dosare.................................................. 392.500 lei.

3. Inventar din partida nr. fond de rulment pentru cumpărături de

materiale din registrul jurnal părtini............................... 131.000 lei.

4. Inventar din partida nr. 12 din inventarele cancelariei, cantinei şi

clasei acte dosare...................................................... 13.770 lei.

5. Inventar din partida nr. 12 al atelierelor lemnărie cu acte

inventariate din dosar................................................. 132.482 lei.

6. Inventar din partida nr. 12 al atelierului fierărie cu (acte) inventar

din dosar................................................................... 144.153 lei.

Valoare total general lei......................................... 873.905 lei.

Zestrea Şcolii de Meserii sporeşte mereu. Astfel, prin actul de vânzare din 6 nov 1930, d-l Dumitru Gh. Mogoşanu din comuna Craiova, str. Cuza Vodă, nr. 421 "vinde de veci şi fără nici o rezervă" Şcolii de Meserii din oraşul Balş, judeţul Romanaţi, reprezentată prin dl. director Dumitru I. Dumitru autorizat prin Proces-verbal al Consiliului şcolar nr. 11 din 6 nov. 1930, una bucată de pământ 3 ha loc casă situat în oraşul Balş, pe str. Locotenent Florescu, pământ evaluat la preţul de 36.000 lei.

In anul' 1939, luna octombrie, ziua 22, Comisia de revizuirea şi luarea imobilelor ce aparţin statului, ţinutului şi comunei, alcătuită din d-l Filip P. Trifan - pretorul plăşii Olteţul, I.V. Marineanu – primaru orasului Balş de reşedinţă, I. Niţulescu - secretarul primăriei şi perceptoru! sef al C[rc nr VI Balş consemnează prin P.V. din data de 22 octombrie 1939, apartenenţa imobilului denumit Gimnaziul Industrial proprietatea statului situat pe Bd. Carol II, nr. 15 şi descris în formular la nr 3 evaluat împreună cu construcţiile la suma de 2.000.000 lei. Aceeaşi comisie de evaluare a imobilelor, conform punctului 2 din instrucţiunile Ministerului, mai înregistrează alte bunuri similare în valoare de 52.500 lei pentru Gimnaziul Industrial din Balş. Din 1930 până în 1939, folosindu-se de bunurile materiale amintite, funcţionează în Balş Şcoala elementară de meserii. La 6 februarie 1932, printr-un proces-verbal semnat de portărel B. Vasilescu, comisar ajutor N. Vrabie, director şcoală Dumitru I. Dumitru, se declară: "ca pusă în posesie în formă şi fapt Şcoala de meserii asupra imobilului" şi se "constată necesitatea dărâmării primului corp de casă şi magaziei care erau deteriorate. De asemenea grajdul şi remiza au fost transformate într-o singură încăpere folosită de la acea dată ca atelier de tâmplărie, iar apoi în atelier pentru lucrări practice maşini. Casa din Regina Elisabeta nr. 8 a fost transformată într-o singură sală care s-a folosit ca dormitor pentru elevi. în 1934 Ministrul învăţământului Angelescu intervine cu o serie de schimbări calitative în problemele obiectivelor şi în structura pe specialităţi. Urmare a acestor modificări, ta Şcoala elementară de meserii Balş apare o secţie nouă "Sculptură în lemn" care funcţionează cu o clasă sub conducerea maistrului Neacşu Gheorghe, clasă de la care au rămas foarte frumoase obiecte executate dintre care unele se păstrează şi astăzi şi mobilează actualul cabinet al directorului. Dintre aceste piese cităm:

- un birou;

- un fotoliu;

- o splendidă bibliotecă în stil bizantin.

In 1935 se construieşte un etaj deasupra atelierului de tâmplărie şi rotărie, etaj format din 5 săli de clasă şi un coridor. în anul 1939 şcoala se transformă în Gimnaziu Industrial cu durata de 4 ani. Gimnaziul industrial funcţionează cu secţiile:

- rnecanică -lăcătuşerie -1 clasă cu 30 elevi;

- fierărie -1 clasă cu 30 elevi;

- tâmplărie -1 clasă cu 30 elevi;

- rotărie -1 clasă cu 30 elevi;

- sculptură în lemn -1 clasă cu 30 elevi.

In cadrul acestor secţii, printre altele se executau căruţe militare şi lucrări de repararea automobilelor. în aceste lucrări foloseau o serie de piese importate din Franţa. De menţionat că Gimnaziul industrial din Balş a participat la expoziţiile pe plan local şi naţional cu piese printre care s-au remarcat miniaturi de menghine şi pluguri executate în exclusivitate manual.

S-ar zice, după cum afirmă unii din informatori, că între dl. Dumitru I. Dumitru şi dl. Anastasie Petre au existat şi anumite dispute întrucât la conducerea şcolii se afla ca director când dl. Dumitru, când dl. Anastasie.

Important este faptul că cei doi directori au depus eforturi mari pentru această şcoală. Cert este că localul şcolii a devenit neîncăpător,j în iarna anului 1942 se zice că Ministerul alocă fonduri pentru reconstrucţia localurilor de şcoli. Directorul Gimnaziului industrial din Balş - în această perioadă era dl. Anastasie Petre - din dorinţa de a mări localul (avariat în urma cutremurului din 1940) porneşte la jumătatea lunii februarie1942 la Bucureşti, lama fiind deosebit de grea, aşa cum îşi amintea dl. Anastasie, a stat două zile şi două nopţi înzăpezit între staţiile Fâlfani şi Costeşti. Ajuns la Bucureşti, merge la minister şi cu ajutorul distinsului gazetar D.l. Atanasiu, dl. Anastasie obţine aprobarea pentru suma de 1.000.000 lei. Din luna iulie 1942, şcoala intră în posesia sumei respective prin CEC.

De la această dată, mărturiseşte dl. Anastasie: "m-am gândit zi şi noapte cum să folosesc mai bine această sumă aşa de importantă pentru şcoala noastră"... S-a adresat atunci d-lui colonel Cismaru pentru a cumpăra un local ce aparţinea acestuia. Pentru efectuarea cumpărării, de la Minister a fost delegat inspectorul general pentru avizare, dar acesta nu a fost de acord şi localul s-a vândut.

S-a adresat apoi dlui. C. Neamţu domiciliat în Bucureşti, pentru cumpărarea localului Băncii Comerţului. Proprietarul localului C. Neamţu s-a arătat binevoitor, însă Consiliul de administraţie, care s-a întrunit peste 5 luni, a fixat valoarea imobilului la 5.000.000 lei. Esteuşor de imaginat dezamăgirea ce l-a cuprins pe sufletistul şi neobositul Anastasie Petre. Acesta era constrâns şi de faptul că suma de1.000.000 lei primită de la Minister trebuia justificată sau depusă pânăla 31 decembrie 1942.

Din nou la Bucureşti!

Din nou cere sprijinul gazetarului D.l. Atanasiu prin intermediul căruia obţine suma de avans pe anul respectiv. în această situaţie, dl. director Anastasie Petre începe elaborarea unor planuri de prelungirea majorarea focalului existent. Cu planuri gata întocmite se adresează directorului general Purcaru Ilie pentru a aproba ţinerea unei licitaţii privind spaţiul pentru intrarea în şcoală. Licitaţia s-a aprobat, au fost invitaţi mai mulţi arhitecţi din Craiova, s-au întocmit devize în valoare de 870.000 lei şi s-a adjudecat de către arhitectul craiovean Capeţi.

Lucrările urmau să înceapă la 15 aprilie 1943. între timp se acutizează consecinţele războiului, iar pe 4 aprilie a fost bombardat podul de cale ferată din Balş. în ziua de 8 aprilie 1943 se primeşte ordin ca lucrările de construcţii să nu înceapă existând pericolul distrugerii. Astfel, toate iluziile privind construcţia localului sunt spulberate.

In ciuda tuturor neajunsurilor, Gimnaziul industrial îşi continuă activitatea cu un efectiv de 143 elevi din anul şcolar 1941 / 1942, repartizat pe clase şi meserii după cum urmează:

- la meseria fierărie - 35 elevi având ca maistru pe dl. Volvoreanu

Emanoil;

- la meseria tâmplărie - 35 elevi, maistru Armăşelu Gheorghe;

- la meseria sculptură -11 elevi, maistru Neacşu Gheorghe;

- la meseria rotărie -14 elevi, maistru Antonescu Gheorghe;

- la meseria mecanică - 48 elevi, Anastasie Petre;

- la meseria strungărie - Băcanu Gheorghe.

Fostul director Dumitru I. Dumitru figurează ca maistru şi preda desenul, obiectul mecanică era predat de d-nii. Apietroaie Vasile, Ion Băcanu, Emanoil Volvoreanu, iar la tâmplărie maiştrii instructori Gheorghe Armăşelu şi Constantin Barbu, pentru meseria rotărie Gheorghe Antonescu.

Director era dl. Anastasie Petre, secretar era dl. Staicu Gheorghe. Dintre profesori menţionăm: Pişcaţi Ion - profesor istorie geografie, Ilie Ştefana - matematică, Antonie Petre - electricitate.

în anul şcolar 1943 / 1944 Gimnaziul industrial funcţiona cu meseriile:

- mecanică - 46 elevi: anul I - 7 elevi; II - 12 elevi; III - 12 elevi;

IV-15 elevi;

- fierărie - 43 elevi: I - 8 elevi; 11-12 elevi; III - 11 elevi;

IV-12 elevi;

- tâmplărie sculptură - 33 elevi: I - 12; II - 8; III - 8; IV - 5 elevi;

- rotărie - 23 elevi: I - 8; II - 4; III - 9; IV - 2 elevi;

TOTAL 145 elevi.

Elevii plăteau taxe şcolare: -

6000 lei cei de la mecanică; 5000 lei cei de la fierărie;

1500 lei cei de la rotărie.

Începând cu anul şcolar 1945, figurează din nou ca director Dumitru I. Dumitru prin Ordinul MEN nr. 140910 / 1945. Revenind la stadiul construcţiilor, abia în 1946 se reuşeşte ca în continuarea atelierului de tâmplărie să se construiască o nouă sală în care astăzi funcţionează atelierul de instruire practică al elevilor.

In acelaşi an 1946 dintr-un scurt-circuit produs la instalaţia electrică (instalaţia era mai mult o improvizaţie) se declanşează un incendiu care distruge aripa dreaptă a clădirii în care se aflau atelierul de rotărie, cabinetul directorului şi secretariatul. De asemenea este complet distrusă arhiva şcolii - o adevărată pierdere pe care o resimţim şi astăzi, în anul 1947 se construieşte un etaj care a servit mulţi ani în şir ca sală de clasă. Până în 1953 încăperile au servit drept dormitoare.

Revenind la anul 1946, la 1 septembrie Gimnaziul industrial cu durata de 4 ani se transformă în Şcoală Medie Mixtă cu durata de 8 ani, formă în care funcţionează până în 1948, când, prin Reforma învăţământului, se transformă în Gimnaziu unic cu durata de 3 ani. în acest an şcolar Gimnaziul industrial funcţionează cu aceleaşi meserii:

- mecanică - 48 elevi;

- fierărie - 30 elevi;

- tâmplărie - 21 elevi;

- rotărie - 6 elevi;

TOTAL -105 elevi.

Gimnaziul unic cu 4 clase:

- cls. I - 29 elevi;

- cls. II - 29 elevi;

- cls. III A - 31 elevi;

- cls. III B - 32 elevi.

Gimnaziul unic se transformă în Şcoala Medie Tehnică Agricolă. Prin Ordinul M.E.N. nr. 238657 / B / 1947 se desfiinţează atelierul de rotărie. în procesul-verbal de inspecţie din 8.11.1950, Şcoala profesională mecanici agricoli Balş funcţionează cu 116 elevi: anul I -40; II - două clase a 38 elevi; din care 56 elevi interni, 38 semiinternai, 16 elevi externi. Director era ing. Teodoru; profesori:

Justina Stoenescu - prof. ştiinţele naturii;

Diaconu Marin - prof. matematică-fizică;

Preda Anton - prof. Ib. română.

Din 1951, funcţiona şi Şcoala profesională de băieţi cu un curs de socotitori pentru GAC, cu 87 elevi dintre care 43 eleve şi 44 băieţi.

Din 1951 devine Şcoală profesională de tractorişti Balş cu un efectiv de 240 elevi.

— Deci din acest an, 1951 /1952, Gimnaziul Unic Balş se transformă în Şcoala de tractorişti, sub conducerea dlui Anastasie Petre, una din cele mai proeminente figuri care s-a impus în domeniul învăţământului bâlsan şi care şi-a dedicat anii tinereţii pregătirii a generaţii întregi de meseriaşi. Selectăm din mărturisirile d-sale: "Şcoala de tractorişti a constituit aproape cea mai dificilă problemă din cariera mea", iar foştii săi elevi spuneau că dl. Anastasie era "cel mai temut profesor şi director, dar şi unul dintre cele mai mari suflete din Balş".

Despre prima promoţie de tractorişti, fostul director îşi amintea cu plăcere că "a fost o serie de fete curate sufleteşte, pline de sănătate şi vioiciune, harnice, fete recrutate din judeţul Vâlcea". A doua şi a treia promoţie de tractorişti au fost recrutate din întreaga ţară, din GAC şi GAS şi au constituit promoţii "pestriţe" sub aspectul caracterului, manifestărilor greu de stăpânit.

Prima promoţie de fete a fost repartizată aproape în întregime la SMT Chirnogeni şi o parte din ele au format o brigadă la SMT Cârcea. în 1953, deci după trei promoţii de tractorişti, la cererea d-lui director Anastasie, Şcoala de fete se transferă la Vânjuleţ, iar la Balş rămâne Şcoala de băieţi şi anume Şcoala profesioanlă de mecanici agricoli cu durata de 2 ani.

In anul 1953, la 31 ianuarie, Şcoala de mecanici agricoli Balş beneficiază de donaţia imobilului din str. N. Bălcescu nr. 47, folosit de şcoală încă din 1949 ca internat. Imobilul de pe str. N. Bălcescu era proprietatea lui Petre D. Roşea, decedat la data de 30.1.1953 şi aflat în proprietatea mai nultor moştenitori aşa cum rezultă din "Consimţământul" de donaţie încheiat şi semnat la 31 ianuarie 1953, pe care-l redăm în continuare:

"întruniţi astăzi data de mai sus Comisia compusă din reprezentantul Sfatului Popular al Comunei Balş, Secretarul Georgescu Alexandru, Directorul Şcolii de Calificare Tractoriste din Balş, Bogdan Cornelia şi secretarul Şcolii de Calificare Tractoriste Balş, Staicu Gheorghe, pentru a lua consimţământul de donaţie al clădirii din str. N Bălcescu nr. 47, actualmente ocupat de şcoală ca internat din anu 1949, luăm consimţământul următorilor proprietari: Ion D. Preoteasa Constantin Radu, Măria Matei Roşea, Ioana Teodor Preda, Ana Miha Petrescu, Ioana Petre A. Minai, Mihalache Matei Roşea, Ion Mitrache ^°Şca, Marin Mitrache Roşea, Mateică T. Popa, Ana Petre Niculescu Marin I.V. Popa, Constantin M. Roşea, Ştefania N. Mihăescu Constantin Mărculescu, ing. Teodor M. Roşea cu domiciliul în Craiovc ^^r- Domn Tudor I, ing. Nicolae N. Roşca Consimţământul respecth de semnat de către fiecare din moştenitorii d-lui Petre D. Roşea. C copie a Consimţământului de donare este înaintat MinisteruluiÎnvăţământului Public".In toţi aceşti ani la catedră şi în ateliere s-a desfăşurat o activitate 1 susţinută, şcoala reuşind prin toate formele ei să dea ţării meseriaşi 1 buni şi, mai mult, să trezească elevilor dorinţa de învăţătură, del cercetare, setea de descoperire a noului. Astfel, mulţi dintre absolvenţii^ şcolii de meserii, ai Gimnaziului Industrial Balş sunt astăzi personalităţi recunoscute şi oameni care au ocupat posturi de răspundere în viaţa economică şi culturală ă ţării.

Spre exemplu Firoiu Constantin, absolvent al Şcolii de meserii din Balş, elevul care la o expoziţie judeţeană a prezentat menghină .miniatură, a fost prodecanul Facultăţii de Chimie din Bucureşti.

D-l. ing. Niţâ Marin, absolvent al Gimnaziului Industrial Balş, a fost director cu investiţiile în cadrul Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Bălşan fiind, d-l. Niţă Marin a ajutat foarte mult şcoala cu bani pentru, investiţii. Se poate afirma că această şcoală se datorează în mare parte ing. Lungu Marian, directorul şcolii din 1960, şi ing. Niţă Marin din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. Ivan Paul, absolvent al Şcolii de meserii, a fost directorul general al Mecanizării în Ministerul Agriculturii şi Silviculturii.

Mehedinţu Petre - cunoscut în promoţie sub numele de "Opincă talpa ţârii", a fost inginer şef la Uzinele 23 August din Bucureşti.

Mântuleasa Petre, fost elev al acestei şcoli, a lucrat la Uzinele Electroputere Craiova unde s-a distins ca unul dintre cei mai capabili meseriaşi.

Dincă Ion - profesor de filosofie.

Preda Ion - profesor biologie - director al Şc. Gen. nr. 1 Balş ş.a.

Din documentele de inspecţie specială din arhiva şcolii se desprind concluzii care pun în lumină favorabilă cadrele didactice care au predat de-a lungul anilor în această unitate de învăţământ.

De neuitat pentru cei care au funcţionat în anul 1952 a fost inspecţia Consiliului Societăţii Tarom care a realizat şi un film de o oră la Motoare, anul I, ţinută de dl. Anastasie Petre, cu subiectul "Fucţionarea motorului. Mecanismul bielă-manivelă". Filmul a fost prezentat în numeroase şcoli din ţară. Din anul 1953 până în 1958 şcoala a funcţionat ca Şcoală de mecanici agricoli cu un efectiv foarte numeros (aprox1000 elevi / an),

în anul 1960, după ce la conducerea şcolii se perindaseră mai mulţi profesori, este numit director Lungu Marian. Şcoala care până în 1964 a funcţionat în clădirile din str. 23 August cu un nr. de 2 clase şi 4 dormitoare, s-a mutat în noul local din str. N. Bălcescu nr. 47 unde funcţionează şi astăzi.

Şcoala a fost construită din fondurile alocate de Ministerul Agriculturii pentru investiţii după un proiect riguros întocmit.

în anul 1965 s-au construit două clădiri internat în curtea şcolii cu o capacitate de 208 locuri în cele 26 camere-dormitoare. în aceeaşi perioadă s-a construit clădirea pentru bucătărie-cantină cu o capacitate ^: de 140 locuri la masă. *

Pentru construcţia şcolii s-au impus cu necesitate dislocarea clădirirlor unor cetăţeni printre care Nae Constantin şi cărora Sfatul popular Ie-a acordat teren pentru construcţie cu folosirea materialelor rezultate din demolări. Pentru urgentarea mutării acestora, în vederea definitivării problemei curţii şcolii d-l. director Lungu Marian şi d-na. Diaconescu Cornelia - director adjunt - au făcut eforturi deosebite. Au apelat în ultimă instanţă la personalul şcolii: profesori, maiştri instructori şi elevi care au contribuit efectiv la demolarea locuinţelor şi construirea lor pe terenul repartizat de Consiliul Popular.

De remarcat a fost activitatea d-lui maistru instructor Andreescu Mihalache, Rădulescu Gheorghe, Gheorghe Gheorghe, care împreună cu elevii de la cursurile de scurtă durată, în orele libere lucrau până seara târziu.

După construcţia localului s-a început ofensiva pentru curtea şcolii care arăta ca un şantier părăsit. Timp de câteva zile întreaga curte era transformată într-un devărat şantier. Se căra pământ, pietriş, nisip, sau acoperit gropile, s-a nivelat, s-a eliberat de resturile de mortar de i la construcţie. S-au plantat pomi şi s-a semănat iarbă, astfel că în scurt timp curtea era de nerecunoscut: arbori, arbuşti ornamentali, iarbă, flori luau locul gropilor, cărămizilor, mocirlei. Lucrurile capătă altă faţă: spaţii verzi delimitate şi aranjate cu mult gust, bănci pentru minutele de odihnă pentru cadre şi elevi, lată-ne deci, în "casă nouă". Dar câte nu trebuie într-o casă nouă!

Cu multă răbdare, perseverenţă şi mai ales prin muncă neobosită, întregul corp profesoral a reuşit ca în 4-5 ani să doteze şcoala şi să Pună la îndemâna elevilor veniţi aici pentru a dobândi o meserie, condiţii optime.

Astfel în anul 1967 s-au confecţionat două dulapuri metodice Pentru două săli de laborator destinate: una pentru tractoare şi cealaltă Pentru maşini. Aceste dulapuri au fost realizate prin munca d-lui ing. Antonescu Marcel, Stănculescu Constantin, Petrescu Boris, Blejoiu Marian, maiştrii instructori Gheorghe Gheorghe, Vlâduţ Marin, care au dovedit multă pricepere şi îndemânare şi care şi-au consacrat săptămâni în şir din concediile lor de odihnă pentru aceste lucrări.

În dotarea şcolii intrau o serie de mijloace de învăţământ întregită cu tractoare şi maşini agricole pentru instruire practică şi teoretică (material didactic):

- tractoare KDD, UNIVERSAL (U2);

- maşini agricole: semănătoare, cultivatoare, grape cu disc tip GD4,

combina C1 tractată (modelul 1959);

- bancurile de lucru dotate cu menghină şi diferite scule pentru

orele practice de lâcătuşerie.

în 1967-1968 ia fiinţă prima Şcoală de maiştri agricoli din ţară. Cu această ocazie Grupul Şcolar Agricol Balş şcolarizează elevi din toate zonele ţării: Argeş, Olt, Braşov, Vâlcea, Harghita, Mehedinţi, Banat etc.

Interesul cursanţilor era de a învăţa o meserie şi rezultatele nu au întârziat să se arate întrucât lucrările efectuate de ei erau de calitate.

In anul şcolar 1972 / 1973 s-a construit un atelier tip SMA, întreţineri-reparaţii, pentru instruirea elevilor de anul l şi II, iar elevii de anul III îşi desfăşurau practica la SMA-uri unde aveau contracte de preşcolari-zare. în cadrul acestui atelier s-au amenajat posturi pe flux continuu pentru motor şi maşini agricole. De asemenea, a fost amenajat atelierul de lăcătuşerie, strungărie, sudură şi forjă, iar la etaj o clasâ-laborator pentru instructajul introductiv şi instructajul de protecţia muncii.

Atelierele erau dotate fiecare cu bancuri de lucru, cu truse SDV a-decvate fiecărui profil, cu documentaţia tehnică corespunzătoare. Aces­te săli de clasă au fost realizate de către elevii anului I maiştri sub îndru- marea d-lui Antonescu Marcel şi Antonescu Magda, Diaconescu Gabriela. Prin grija d-lui ing. Olea Leonida, ing. Blejoiu Dan şi Petrescu Boris s-au confecţionat de către elevii şcolii o serie de materiale didactice: machete, panoplii şi planşe pentru catedra de "Maşini agricole". Sub îndrumarea şi participarea efectivă a d-lui maistru Văduva Ilie s-a organizat o sală pentru conducerea tractorului.

De asemenea dl. ing. Antonescu Marcel împreună cu elevii maiştri au amenajat o eală de circulaţie dotată cu o tablă magnetică şi toate ac­cesoriile necesare unei temeinice insuşiri a cunoştinţelor de către elevi.

în cursul anului 1970, prin grija deosebită a d-lui director Lungu Marian, cu participarea d-lor maiştri instructori Roşea Ion, Vlăduţ Marin, Gheorghe Gheorghe, Rădulescu Gheorghe şi alţii s-a executat în atelierul de instruire practică, cu elevii anului I, mobilierul cabinetului de desen.

Tot în cursul aceluiaşi an, 1970, s-a amenajat sub îndrumarea d-lui ing. Stănculescu Constantin un funcţionabil laborator de electrotehnica.

în şcoală mai există un cabinet de Agrofrtotehnie organizat de d-na ing. Pană Cornelia, precum şi un laborator de chimie. D-na ing. Jiplea Elena amenajează un laborator de protecţia muncii.

în acelaşi timp se afla în faza de amenajare sala pentru efectuarea lucrărilor practice la maşini agricole de către cadrele didactice de specialitate care predau disciplina respectivă. Uimitor de repede s-a construit, s-a muncit, s-au organizat şi amenajat săli de clasă şi laboratoare, s-a confecţionat cu elevii material didactic adecvat.

întregul colectiv de cadre didactice era interesat să facă ceva pentru şcoală, pentru procesul instructiv-educativ în general. Colectivele de catedră erau interesate de perfecţionarea profesională, de găsirea celor mai moderne metode de învăţământ în predarea disciplinei respective. Activitatea metodică în cadrul celor trei comisii era bogată şi diversificată. Conducerea şcolii era preocupată de dotarea cabinetelor şi laboratoarelor cu mijloace moderne de învăţământ, erau interesaţi de sporirea bazei materiale.

Au fost procurate retroproiectoare, televizoare, diascop, epidiascop, magnetofon, aparate radio etc.

Atât elevii de la învăţământul liceal cât şi cei de la profesional îşi desfăşurau cursurile teoretice pe cabinete şi laboratoare, iar practica în producţie se desfăşura în atelierele şcolii de către elevii anului I şi II, iar elevii anului III direct în unităţile agricole cu care elevii aveau încheiate contracte de şcolarizare. Dacă în procesul instructiv-educativ de formarea priceperilor şi deprinderilor practice, elevii realizau lucrări pentru planul de producţie al şcolii, plan repartizat de Direcţia învăţământ din cadrul Ministerului Agriculturii, defalcat pe ateliere de instruire practică, în cabinete şi laboratoare elevii îşi însuşeau temeinic cunoştinţe teoretice.

în perioada 1980-1989, ne informează d-na profesoară Cearapin Constanţa, care a deţinut şi funcţia de director între 1987-1989, planul de şcolarizare la învăţământul liceal se făcea mai greu. Elevii erau a-traşi mai mult de învăţământul profesional pentru că aveau posibilitatea să se încadreze mai repede în producţie ca muncitori calificaţi.

De asemenea, elevii participau efectiv la campaniile agricole săptămâni în şir şi erau însoţiţi de maiştri instructori şi profesori, în unităţi agricole din Caracal, Drăgăşani, Vîlcea etc.

înfiinţându-se o clasă de horticultura, numărul candidaţilor a crescut reuşindu-se a se face o selecţie mai bună, dar şi completarea celorlalte clase la care nu erau candidaţi.

Au existat şi perioade când învăţământul agricol a evoluat. Elevii au devenit mai interesaţi să înveţe o meserie, profilele s-au diversificat, au apărut noi meserii care i-au atras pe elevi. Şi interesul cadrelor didactice faţă de modernizarea procesului instructiv-educativ a crescut. Astfel cadrele didactice titulare şi-au amenajat cabinete şi laboratoare pe profile şi specialitate.

Spre exemplu, profesorii de cultură generală: Şerbănescu Atanasie, Strîmbeanu Zoia, Ilina Florica, Tudor Florian, Roşu Marieta, Dincă Ion, Cearapin Constanţa ş.a. au dotat cabinetele şi laboratoarele cu materiale didactice (planşe, scheme, corpuri geometrice, substanţe chimice etc).

Profesorii de la catedra de biologie-agricultură au amenajat a seră şi solarii care au servit ca loc de defăşurare a practicii elevilor şi o sursă de venituri pentru şcoală întrucât erau valorificate produsele în scopul procesului de învăţământ ori la cantina şcolii la prepararea hranei elevilor.

De remarcat activitatea desfăşurată de maiştrii instructori Rădulescu Gheorghe, Văduva Ilie, Ungureanu Dumitru, Negrilă Ştefan şi Fumureanu Dan care au contribuit la pregătirea elevilor pe meserii, care au construit şi montat corpul metalic la seră şi solarii şi care au avut rezultate destul de bune la concursurile pe meserii organizate de unde au adus locuri fruntaşe.

Dacă Liceul şi Şcoala profesională agricolă nu se bucurau la început de o consideraţie deosebită, prin rezultatele obţinute de cadrele didactice cu ocazia schimburilor de experienţă, a cercurilor pe obiecte s-a reuşit să se schimbe optica celor sceptici referitoare la posibilităţile intelectuale şi practic-aplicative ale elevilor noştri.

încet-încet, acest liceu începe să polarizeze în jurul său atât cadre didactice foarte bine pregătite, cât şi elevi buni care nu mai aleargă după licee cu renume.

Astfel, numărul creşterii şi descreşterii cifrei de şcolarizare pe tipuri de şcoli şi meserii se poate observa din situaţiile prezentate

Analizând cifrele se poate constata că la Şcoala profesională nu­mărul elevilor care frecventau cursurile în anul şcolar 1963 / 1964 era cel mai mare, urmând o descreştere până în anul şcolar 1976 /1977 ca apoi să crească treptat, dar nu la nivelul enunţat mai sus.

La liceu cifra cea mai mare de şcolarizare o constituie anul şcolar 1988 /1989, apoi 1982 /1983 şi 1997 / 1998. Această creştere a cifrei de şcolarizare se datorează profilelor contabilitate şi silvicultură.

La şcoala de maiştri mecanici agricoli cel mai mare număr de cursanţi s-a înregistrat în al doilea an şcolar de la înfiinţare, respectiv anul şcolar 1968 / 1969, urmând o descreştere vizibilă, ca apoi o creştere progresivă între anii şcolari 1980-1981 şi respectiv 1982-1983.

La şcoala postlicealâ cu profil de contabilitate, creşterea cifrei serealizează în al doilea an de la înfiinţare, respectiv 1997-1998 şi se poate afirma că solicitările erau şi mai mari dacă nu s-ar fi impus ca elevii să-şi suporte cheltuielile de şcolarizare. Dacă facem un studiu atent asupra orientării profesionale a devilor, vom constata că cei mai mulţi şi-au dorit să frecventeze cursurile Şcolii Profesionale întrucât durata" studiilor fiind mai mică au putut să fie încadraţi mai repede în producţie în cadrul SMA-urilor sau altor unităţi agricole. în acest sens este grăitoare cifra de peste 11.000 de elevi faţă de numai 8.000 de elevi care au frecventat cursurile liceale. Pentru Şcoala profesională observăm că cei mai mulţi absolvenţi au fost la meseria mecanic agricol, apoi mecanic pentru exploatarea tractoarelor şi maşinilor agricole după care a urmat horticultura,electricienii auto ş.a

La liceu, cei mai mulţi absolvenţi au fost tot mecanici agricoli, apoi lăcătuşi mecanici, lăcătuşi pentru construcţii de maşini şi mecanici maşini şi utilaje. La Şcoala de maiştri s-au specializat toţi cursanţii în meseria Imaistru mecanic agricol, iar prin Şcoala postliceală absolvenţii sunt specializaţi în profil economic respectiv contabilitate.

De remarcat că elevii care s-au şcolarizat prin Şcoala profesională până în anul 1988 /1989 au beneficiat de contracte de şcolarizare din partea SMA-urilor prin care li se asigura şcolarizare cu masă şi cazare gratuită şi asigurarea locurilor de muncă după absolvirea şcolii.

Paralel cu pregătirea teoretică şi practică a elevilor s-a urmărit şi formarea lor pe multiple planuri prin activităţile culturale şi sportive, prin participarea la concursurile pe meserii unde s-au obţinut rezultate remarcabile. Cea mai deosebită realizare a şcolii fiind câştigarea unui valoros premiu la concursul internaţional "Tractorul de aur" organizat la Leipzig în Germania. Premiul respectiv a fost câştigat de către un elev de la Şcoala de maiştri mecanici agricoli.

Numărul premiilor obţinute la concursurile pe meserii faza judeţeană şi naţională este mult mai mare an de an când elevii noştri au adus locurile I şi II şi menţiuni. în continuare reţin atenţia prin câteva nume: elevul Călin Ion a obţinut în anul 1977 locul II la faza naţională; elevii Burtea Ion, Dobriţoiu Ion şi Niţu Ion de la anii II şi I profesional Premiul I la concursul pe meserii - mecanic agricol, faza naţională, Diaconeasa Ion, Avram Vasile Viorel, cls. a Xl-a - menţiuni la faza naţională 1995, respectiv 1996-1997. în anul 1998 elevul Cîrceag Constantin din clasa XI B a obţinut Premiul I pe ţară la Olimpiada desfăşurată în oraşul Urziceni.

Meritele sunt ale elevilor şi ale profesorilor se specialitate şi maiştrilor instructori care au contribuit la pregătirea teoretică şi practică a acestora. De menţionat că datorită rezultatelor deosebite obţinute de elevii noştri an de an, conducerea Ministerului Agriculturii, Direcţia învăţământ a organizat la Grupul Şcoar Agricol Balş, faza naţională a concursului pe meserii în anul şcolar 1985 /1986. .